Despre hadith-urile slabe (ahadeeth da'ef) – de Imaam Al-Albaanee

Made Sarah

Servant of Allah
Staff member
Despre hadith-urile slabe (ahadeeth da'ef) – de Imaam Al-Albaanee

Assalamu 3alaykum wa ra7matu Allahi wa barakatuhu

Acest articol despre ahadeeth da'ef este extras si tradus din introducerea facuta de Shaikh Al-Albaanee cartii ‘Saheehut-Targheeb’

Este obligatoriu pentru oricine este capabil sa faca distinctia dintre relatarile autentice si cele slabe, precum si intre naratorii de incredere si cei asupra carora planeaza umbra indoielii, sa relateze doar acele ahadeeth despre care se stie ca sint saheeh (autentice) si ca sint narate de persoane in care putem avea incredere. Deci este foarte important sa evitam a nara acele ahadeeth despre a caror naratori stim ca au fost acuzati de minciuna sau de acte de inovatie (bida'ah).

Dovada faptului ca a rosti adevarul este foarte important se regaseste in Qu’ran:

„O, voi cei care credeti! Daca vine la voi un nelegiuit cu o veste, chibzuiti cu [mare] bagare de seama, ca sa nu pricinuiti rau unui neam, din nestiinta, si sa nu va caiti pentru ceea ce ati facut!” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah Al-Hujuraat, 49:6)

„Si luati ca martori doi oameni drepti dintre voi si faceti marturie fata de Allah! Cu aceasta este indemnat cel care crede in Allah si in Ziua de Apoi! Iar aceluia care este cu frica de Allah, ii va da El o iesire [buna].” (Qu’ran, Traducerea sensurilor, Soorah At-Talaaq, 65:2)

Din aceste ayat rezulta ca relatarile sau marturiile unui Faasiq (o persoana care nu spune adevarul, un mincinos) nu sint acceptate si ca doar martorii demni de incredere pot fi luati in consideratie. Asa cum in Qu’ran Kareem ni se spune ca relatarile unui Faasiq nu sint luate in consideratie, la fel si Sunnah ne arata ca relatarile munkar trebuie respinse (munkar = demascat; este un hadeeth relatat de un narator slab, a carui relatare se intoarce impotriva celor spuse intr-un hadeeth autentic).

Profetul Muhammad (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus:

“Cel care relateaza cuvintele mele, crezand ca sint minciuna, este dintre cei mincinosi."

Atunci cind se nareaza ahadeeth a caror autenticitate nu este cunoscuta precautia devine imperios necesara.

• Aboo Hurairah – radiAllaahu’anhu – relateaza ca Profetul (sallallaahu alayhi
wa sallam) a spus:

"Este suficient de mult neadevar in faptul ca o persoana relateaza tot ceea ce aude.”

• Imaam Maalik a zis:

"Un om nu va fi la adapost daca relateaza tot ceea ce aude si nu va fi niciodata un Imaam daca va cita tot ceea ce aude. "

• Abdur-Rahmaan ibn Mahdee a spus:

"Un om nu va deveni niciodata un Imaam exemplar daca nu tine pentru sine o parte din ceea ce a auzit.” (aici se face referire la aspectele despre a caror autenticitate nu exista certitudine, deoarece a ascunde ceea ce e cert, adevarat, este interzis)

• Ibn al ‘Arabee al-Maalikee a spus:

"Hadeeth-ul slab nu trebuie urmat.”

Relatarea unor ahadeeth slabe

Imaam Ahmad a spus: "Cind este vorba despre o chestiune referitoare la Halaal si Haraam sintem foarte stricti in ceea ce priveste isnaad-ul (lantul narativ), iar daca este o chestiune legata de Targheeb si Tarheeb (incurajare si avertizare) sintem mai indulgenti referitor la isnaad-uri. " [Citat de Shaikhul-Islaam Ibn Taimiyyah in ‘Majmoo’ al-Fataawaa’ (18/65)]

• aceasta nu inseamna ca sint citate fara isnaad si fara a da explicatii cu privire la faptul ca sint slabe, ci faptul ca vor fi citate cu isnaad cu tot, iar apoi nu va exista strictete cu privire la explicarea slabiciunii. NU reprezinta un argument pentru citarea unor ahadeeth slabe fara insaad sau fara a declara ca sint da’ef (slabe) in cazul in care isnaad-ul este omis.

• astfel, Ibn as-Salaah a spus: "Daca vreti sa citati un hadith slab fara isnaad, atunci sa nu spuneti: "Trimisul lui Allaah (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus..." sau alta exprimare asemanatoare cu aceasta; ci sa ziceti: „Se relateaza ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus..." sau "ni s-a transmis ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus asa si asa” – precum si alte exprimari asemanatoare, care trebuie folosite in cazul in care va indoiti de autenticitatea unui hadeeth. Insa Trimisul lui Allah (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus „… se aplica doar la ceea ce stiti ca este saheeh.” (faptul ca e da’ef trebuie indicat daca isnaad-ul nu exista).

• Shaikh al-Albaanee spune ca pronuntarea cuvintelor "Se relateaza ca…” atunci cind urmeaza nararea unui hadith slab, pentru a indica faptul ca acesta este da’ef „[…] nu este suficienta, din cauza preponderentei nestiintei din ziua de azi – de exemplu daca se spune de la minbar „Se relateaza ca Mesagerul lui Allaah’s Messenger (sallallaahu alayhi wa sallam) a spus asa si asa…" – ar fi dificil pentru unii sa inteleaga ca este vorba despre un hadeeth slab. Acest lucru ar trebui spus clar si raspicat, dupa cum ne-a spus ‘Alee – radiAllaahu’anhu – "Vorbiti-le oamenilor ceea ce ei inteleg, vreti ca Allah si Trimisul Sau sa nu fie crezuti?" [Relatat de al-Bukhaaree. (Mukhtasar al-Bukhaaree, nr. 84)]."

• Aceeasi opinie o regasim si in ‘al-Baa’ithul-Hatheeth’ (pagina 101) de Shaikh Ahmad Shaakir. Parerea Imaamului Muslim este ca este haram sa relatam ceva de la un narator slab fara a vorbi in mod clar si deschis despre acea slabiciune. „Celor care relateaza ahadeeth da’ef le revine sarcina de a sublinia slabiciunea acestora – din cauza marelui pericol pe care acestea il implica, pentru ca relatarile cu privire la chestiuni legate de Deen (credinta) contin chestiuni referitoare la permisiuni (Tahleel) si interdictii (Tahreem), sau ordine si interziceri, ori incurajari si avertizari (targheeb wa tarheeb), deci daca naratorul nu este de incredere – atunci cineva care relateaza de la acesta, stiind ca naratorul ne e de incredere, si nu precizeaza clar acest lucru, comite un pacat si se face vinovat de inselarea musulmanilor. Asta pentru ca el nu are de unde sa stie daca aceia care il asculta nu vor pune in aplicare ceea ce aud, fie in intregime, fie doar partial. Si exista atit de multe relatari corecte, de la persoane de incredere, incit nu este nevoie de astfel de narari de la persoane care nu prezinta incredere."

Pastrarea tacerii cu privire la ahadith-urile slabe si fabricate este una dintre principalele cauze care au condus la aparitia inovatiilor, de exemplu postul in ziua de Sha’baan, eliberarea prizonierilor in ziua de ‘Aashoraa etc.

Numeroase alte practici inovate isi gasesc sursa in ahadith-urile slabe si cele fabricate.


(Va urma, in sha Allah)
 

Made Sarah

Servant of Allah
Staff member
Rezumat al opiniei lui Ibn Taimiyyah (rahimahullaahu ta’aalaa) referitor la abordarea

Assalamu 3alaykum wa ra7matu Allahi wa barakatuhu.

Rezumat al opiniei lui Ibn Taimiyyah (rahimahullaahu ta’aalaa) referitor la abordarea hadeeth-urilor slabe – cu privire la actiunile cele mai bune

Acest rezumat a fost facut de Shaikh al-Albaanee: „Spun: ceea ce urmeaza face parte din spusele Shaikhului Islaam Ibn Taimiyyah – rahimahullaahu ta’aalaa – si acest rezumat are ca punct de initiere faptul ca exista doua conditii pentru ahadeeth da’ef (slabe):

I. Promite rasplata pentru o actiune care este prescrisa in Sharee’ah, sprijinta de dovezi ce tin de Sharee’ah. Este permisa urmarea unor astfel de hadeeth numai in sensul ca sufletul spera sa primeasca o rasplata. De exemplu acel Dhikr care se spune in momentul in care intram intr-o piata – pe baza ca hadeeth-ul referitor la acesta nu este stabilit in cadrul sau.

II. Include o actiune care nu e sprijinta de dovezi provenind din Sharee’ah –
dar unii oameni sint de parere ca sint prescrise – atunci NU este permis sa ne comportam potrivit hadeeth-ului slab. Imaam Aboo Ishaaq ash-
Shaatibee a fost de acord asupra acestui punct in cartea sa Al-I’tisaam’.”

Imaam ash-Shaatibee clasifica astfel de actiuni in trei categorii:

a. Cele stabilite printr-un text – atit natura actiunii, cit si forma sa specifica, cum ar fi cele cinci rugaciuni obligatorii cu diferitele lor numere de rak’ahs etc. sau postul in timpul Ramadaan-ului ori in ziua de ‘Arafah, rugaciunea Witr sau cea din timpul eclipsei, de exemplu. Acestea sint stabilite prin texte, asa ca daca intilnim un hadeeth slab, dar NU foarte slab, care sprijina aceste texte sau avertizeaza asupra consecintelor abandonarii lor – atunci acesta poate fi mentionat, dar numai in aceasta forma.

b. O actiune a carei natura sau forma specifica nu beneficiaza de suportul vreuni text. De exemplu calugarirea, castrarea celui care se teme sa nu ajunga la desfrinare, venerarea facuta afara pe cind soarele arde puternic, sau pastrarea tacerii in sensul ca nu se rosteste nici un cuvint si nu se vorbeste cu nimeni – aceste ahadetth ce ‚sprijina’ astfel de idei NU pot fi folosite, la fel si acele ahadeeth slabe care avertizeaza ca astfel de actiuni sa nu fi abandonate – pentru ca NU EXISTA NICI O BAZA PENTRU ELE.

c. O actiune despre care oamenii pot crede in mod eronat ca apartine primei categorii, din moment ce natura actiunii este ceva recomandat, insa forma sa specifica NU este prescrisa. De exemplu rugaciunea din mijlocul noptii de Sha’baan, sau postul din aceasta zi – pentru ca rugaciunea optionala si postul optional sint ambele prescrise si sprijinite prin dovezi scrise. Insa a particulariza o anumita zi sau un moment specific al zilei printr-un anumit act de adorare cere o dovada prin sine insusi, din moment ce implica mai mult decit decit simpla afirmare a excelentei rugaciunii optionale si a postului – insa implica declararea excelentei unei zile sau a unui moment din zi, ceea ce necesita o dovada in sine (si majoritatea inovatiilor cad in aceasta categorie).

Wa 3alaykum assalam wa ra7matu Allahi wa barakatuhu.
 
Top